Farmacia unui apicultor. Românii au prins gustul mierii, după ce au aflat că ajută organismul să lupte împotriva cancerului

„Apicultura este una dintre meseriile noastre cele mai vechi, o practicăm încă de pe timpul dacilor”, spune Adrian Crăiniceanu, care a absolvit liceul apicol în 1984 și a început imediat să-și practice meseria ca ucenic. Astăzi, apicultorul are o afacere din care trăiește împreună cu familia sa.

An de an, timp de șase luni, Adrian Crăiniceanu își poartă stupii prin toată țara pentru ca albinele să adune nectarul pentru fiecare sortiment de miere. „Mă duc în luna mai la culesul de rapiță, după care mă duc la pădurile de salcâm în Dobrogea sau în Bărăgan. După aceea urc pe munte la Câmpulung Muscel, unde salcâmul înfloreșete mai târziu. Apoi cobor la tei în zona Căldărușani, Snagov, după care plec în Bărăgan la floarea soarelui, apoi în Tulcea la mentă. Cam acestea sunt circuitele anuale”, își descrie traseul Adrian Crăiniceanu.

Apicultorul spune că există două tipuri de miere mai deosebită: mierea neagră, singurul tip din lume care nu este de origine florală, ea provenind de la o substanță dulce lăsată în urmă de insectele care parazitează pomi precum fagul, stejarul sau bradul. Albinele colectează această substanță de pe scoarța copacilor și de pe frunze și o transformă în cea mai hrănitoare miere din lume, foarte bogată în vitamine și minerale. O altă miere foarte rară este cea de coriandru. Nectarul florilor de coriandru depinde foarte mult de condițiile vremii, motiv pentru care planta produce acestă substanță o dată la cinci-șase ani. Tipurile de miere cele mai întâlnite sunt cele de rapiță, tei, salcâm și de floarea soarelui, care se exportă foarte mult.

„Albina muncește pentru ea, nu pentru om. Noi parctic îi furăm o parte din miere. E mult de alergat vara, dar este o profesie foarte frumoasă și se practică în aer liber”, spune Adrian Crăiniceanu despre meseria de apicultor. El explică cum prețul mierii se stabilește în funcție de raritatea acesteia: „Dacă producția de miere polifloră este de 20-25 de kilograme pe stup, atunci automat prețul este mai mic. Dacă ies numai două kilograme de miere de coriandru pe stup, atunci ea va fi mai scumpă. Mierea de salcâm este cea mai consumată, dar nu numai de români. Japonezii consumă miere de salcâm românească, iar noi la ei exportăm numai acest tip”, spune apicultorul.

Nemții sunt mari amatori de miere românească

Adrian Crăiniceanu își vinde marfa numai prin târguri și expoziții. A participat și la cel mai mare festival de produse agroalimentare din Europa, Grüne Wohe, care are loc la Berlin. „A fost o experiență frumoasă și mierea noastră românească a fost foarte apreciată, mai ales sortimentele pe care ei nu le aveau. Și nemții sunt mari crescători de albine, dar nu au multe dintre tipurile de miere pe care le avem noi. Le-am dat să guste fructe de pădure cu miere, zmeură, cătină, afine. Ei nu știau despre fructele de pădure conservate în miere și le-a plăcut foarte mult. La fel și cu mierea de prun care este foarte bună”, spune apicultorul.

„Acum patru-cinci ani am vrut să mă las de meseria asta fiindcă românul nu consuma miere, dar după ce au învățat că mierea ajută organismul să lupte împotriva cancerului, de atunci lumea a prins gustul pentru produsele apicole. Românii au ajuns să consume de la 300 de grame pe cap de locuitor, la două kilograme și jumătate în patru ani. De asemenea, se cumpără lăptișorul de matcă, un medicament naturist minune, sau păstura (un amestec de propolis, polen, ceară și miere) care face bine la bilă și ficat”, explică Adrian Crăiniceanu.

Apicultorul spune că este foarte important să ai propriul tău mijloc de deplasare în meseria asta și să nu îți fie frică de înțepături. „Nu există apicultor care să nu fi fost înțepat de albine, dar nu de mai mult de două-trei albine la 100 de stupi. Într-o famile de 70.000 de albine, cât are un stup vara, nu toate înțeapă. Fiecare are un rol al său pe care și-l îndeplinește: unele hrănesc matca, altele culeg, vreo 500-600 sunt trântori și o parte sunt „ostașii” care păzesc stupul și care înțeapă”, spune apicultorul.

Cum poți să devii apicultor și cât costă investiția

„Cine vrea să se apuce de această meserie ar trebui să înceapă cu un număr redus de stupi. Ca în orice meserie, întâi trebuie să înveți, să fii ucenic la cineva cu experiență, să vezi dacă chiar îți place această meserie. Investiția în acest domeniu nu este foarte mare. Pentru a-ți cumpăra 100 de familii de albine, trebuie să cheltuiești circa 10.000 de euro. Trebuie să ai grijă de la cine cumperi stupii fiindcă sunt și apicultori care vând la începători stupi bolnavi”, explică Adrian Crăiniceanu.

Dacă pe parcursul iernii, apicultorii le asigură 20 de kilograme de miere pentru a se hrăni, albinele rezistă din august până în martie. „Trebuie să le mai verifici, fiindcă șoarecii sunt o mare problemă, intră în stup mănâncă mierea cu tot cu albine… se mai întâmplă ca la 100 de stupi să fie unul în care au intrat rozătoarele. De aceea și protejăm stupii cu niște gratii speciale”, explică apicultorul.

Iarna, familiile se micșorează până 20.000 de albine pe stup. Ele se îngrămădesc într-un ghem „ca zalele unei platoșe” și dau din aripi ca să se încălzească. „Cu cât este gerul mai mare, cu atât se strâng mai tare. În centru se află albinele cele mai tinere și regina, care este cea mai ferită. Cum se termină vara, pe trântori (care înseminează regina) îi înfometează și îi lasă să moară la fundul stupului, după care îi ridică de aripi și îi aruncă afară. Într-un stup, din septembrie nu mai găsești trântori”, spune Adrian Crăiniceanu. Într-un stup mor zilnic circa 1.500 de albine și se nasc vreo 3.000.

„De la albine am învățat ordinea, în fiecare stup există o ierarhie de care se ține cont. Regina, singurul conducător, dirijează familia de albine și o face să prospere. Desigur, ele sunt cunoscute pentru calitatea lor cea mai important: hărnicia. O albinuță moare muncind, ele fac poate sute de curse pe zi și adună 20-30 de kilograme de miere într-un an, dar se pot ajunge și la 50 de kilograme în anii buni, sau chiar la recolte de 100 de kilograme de miere în anii excepționali”, conchide apicultorul.